Centrul Medical Hipocrate

Elastografia

Elastografia

Este o tehnica de imagistica ecografica bazata pe diferentele de elasticitate dintre tesuturile normale si cele patologice. Ecografia mamara asociata cu elastografie mamara poate imbunatati semnificativ posibilitatile de diagnostic si de reducere a numarului biopsiilor mamare inutile.

Elastografia poate oferi detalii importante pentru a defini componentele epiteliale si conjunctive, precum si tipul de elasticitate al tesuturilor studiate.

Elastografia mamara se efectueaza in continuarea unei ecografii obisnuite si este neinvaziva, nedureroasa, se efectueaza intr-un interval scurt de timp si nu are nici un efect secundar.

Chiar daca leziunile sunt clinic depistate doar la un singur san, examinarea trebuie sa fie bilaterala si include, obligatoriu, si examinarea axilelor.

Evaluarea leziunilor nu este dependenta de momentul programarii, iar ecografia poate fi efectuata in orice perioada a ciclului menstrual, dar se recomanda perioda imediat urmatoare menstruatiei, pentru ca sanii sunt, de regula, mai putin sensibili.

Ecografia nu are asociat niciun risc dovedit clinic asupra starii de sanatate a pacientei si putem spune ca este o metoda al carui principiu fizic de baza (folosirea ultrasunetelor) nu este nociv, este nedureroasa, neinvaziva si chiar daca este operator dependenta, ecografia este sigura  pentru pacient. Din acest motiv, ea poate fi efectuata oricat de des este nevoie. Se apreciaza ca poate fi efectuata fara niciun risc sau masura de precautie si la femeia insarcinata.

Ecografia si ecografia cu elastografie, atunci cand sunt depistate leziuni, reprezinta examinarea de prima intentie a sanului la pacientele tinere (sub 35 ani) sau de varsta pediatrica. Pentru pacientele de peste 35-40 de ani, ecografia cu elastografie este indicata in completarea mamografiei in cazul sanilor densi, in care tesutul glandular este bine reprezentat, si ca valoare complementara in cazul detectarii unor modificari mamografice.

Studiile clinice au dovedit ca, atunci cand un nodul mamar prezinta o consistenta mai dura, cu atat mai probabil natura sa este maligna. Pentru evaluare, este luat de referinta tesutul normal, iar duritatea nodulului este raportata la tesutul glandular din  jur si este reprezentata in imagine prin intermediul unei scale de culori.

Codurile de culoare sunt reprezentate de albastrul intens care semnifica duritate crescuta, iar rosul si verdele sunt asociate cu nodulii moi, benigni, care prezinta elasticitate in grade diferite. Exista, insa, si asocieri de consistenta de tipul aspectului stratificat albastru-verde-rosu (BGR- Blue- Green- Red), care este caracteristic nodulilor de natura lichidiana – chisturilor cu continut polimorf.

Sonoelastografia mamara

Aceasta masoara elasticitatea leziunilor si diferentiaza cu o acuratete considerata apropiata de 90% tumorile benigne de cele maligne. Este foarte utila pentru ca poate fi folosita si in cazul tumorilor de dimensiuni mici, care masoara mai putin de 10 mm. Elastografia a fost perfectionata pentru depistarea tumorilor in stadiu precoce, adica atunci cand pot fi tratate, iar probabilitatea vindecarii este foarte mare.

O alta valoare a metodei este aceea ca micsoreaza necesitatea efectuarii unor biopsii sau operatii inutile. Pentru efectuarea unei ecografii cu elastografie nu este nevoie de un aparat special, ci in softul unui ecograf obisnuit este atasat un modul special care permite masurarea elasticitatii zonei mamare de interes. Principiul metodei se bazeaza pe faptul ca majoritatea tumorilor maligne sunt mai dure, adica nu au proprietati elastice fata de tumorile benigne sau fata de tesutul mamar normal din jur.

Evaluarea gradului de elasticitate a tesutului mamar se face prin intermediul unui scor numit UENO-INOH si, astfel, se obtine unul dintre cele cinci rezultate:

1.    leziune elastica,
2.    leziune cu elasticitate neomogena,
3.    leziune elastica la periferie si dura in centru,
4.    leziune dura,
5.    leziune si tesut mamar dure.

In timp ce primele trei rezultate sugereaza substratul anatomo-patologic de tip leziune benigna, celelalte doua sugereaza malignitatea tumorii. Cu toate ca tehnica a evoluat foarte mult si diagnosticul diferential intre tumorile maligne si benigne se face mult mai eficient, utilizand si alte metode complementare, examenul histopatologic cu biopsie mamara ramane singura metoda care poate stabili cu certitudine conduita terapeutica adecvata.